La confession [Romanian translation]

Teamă nu mi-i

Să-ți spun că te-am trădat,

Când lenei m-am dedat,

Purei melancolii,

Că între tine

Și Cel Spurcat

Doar ce-mi convine-

Am preferat,

Dar nu-i pricina

Că-mi simt eu vina

De îndreptat.

Scump camarad,

Teamă nu mi-i să-ți spun

Că mă faci să mă tem

Cu-a ta speranță și

Simțul onoarei cel suprem.

Îmi vine, zău!

Să fac tot scrum

Să smulg acum

Zâmbetul tău,

Dar nici așa

N-aș motiva

Vinovăția mea-

Și-i cel mai rău.

Vinovată, da, mă simt,

Și e deja uzanță,

Doar acest lucru

Îl pot face

Cu oarecare siguranță.

E confortant,

Desigur,

Când știu eu sigur

Că nu m-am înșelat,

Dacă vorbim

De chestiunea

Marelui meu păcat.

Teamă nu mi-i

Să spun: te-am înșelat.

Mi-am scos cele mai pure gânduri

La mezat.

Mi-a cășunat și-am renunțat

La orice gând

De „adevăr” curat,

Aș ține-acele

Ferme repere:

VINOVĂȚIE și PLĂCERE...

Vinovată, da, mă simt,

Și e deja uzanță,

Doar acest lucru

Îl pot face

Cu oarecare siguranță.

E confortant,

Desigur,

Când știu eu sigur

Că nu m-am înșelat,

Dacă vorbim

De chestiunea

Marelui meu păcat.