Oh, mi-aș dori atât de mult să-ți amintești
Acesta era cântecul tău
Era preferatul tău, cred
Că aparține lui Prévert și Kosma
Și de fiecare dată „Frunzele moarte”
iți amintesc de suvenirul meu
zi după zi
iubirile moarte
nu-ncetează de-a muri.
Cu altele, bineînțeles, mă las pradă,
dar cântecul lor e monoton
și încet încet mă lasă rece
iar eu nu am ce să fac.
Și de fiecare dată „Frunzele moarte”
mă fac să mă gândesc la tine,
zi după zi
iubirile moarte
nu-ncetează de-a muri.
Putem ști oare cu ce începe
si când se termină indiferența?
Trece toamna, iarna vine
ca și cântecul lui Prévert.
Acest cântec,
„Frunzele moarte”
se șterge din amintirea mea
și în acea zi
iubirile mele moarte
vor fi-ncetat de a muri.
Și în acea zi
iubirile mele moarte
vor fi-ncetat de a muri.