Oh, cât de tare-aș vrea să-ți amintești
Era cântecul tău, mai ier'
'Cel ce stiam ca îl iubești
Al lui Kosma, cred și Prévert.
Și tot mereu Frunzele Moarte
Mi te aduc în amintiri
Zi după zi
Iubiri ce-s moarte
În veci muri-vor, vor muri.
Și altele m-au îmbiat, e drept
Dar muzica lor nu-i armonioasă
Nimic nu pot să mai îndrept.
Încet încet nu îmi mai pasă
Căci iar și iar Frunzele Moarte
Mi te aduc în amintiri
Zi după zi
Iubiri ce-s moarte
În veci muri-vor, vor muri.
Ști-vom cândva de unde vine,
Ori când plictisul se sfârșește?
Să treacă toamne, ierni, în fine
Și-as vrea c-a lui Prévert poveste,
Cântecul asta,
Frunze Moarte,
Din amintire sa-mi dispară
Și-n acea zi
Iubiri ce-s moarte
Putea-vor în sfârșit sa moară.
Și-n acea zi
Iubiri ce-s moarte
Putea-vor în sfârșit sa moară