La casa no es igual [Romanian translation]

Te plimbai prin casă precum fantomele,

Cu picioarele desculțe ca să nu faci gălăgie.

Eu așteptam ca tu să-mi spui

Tipica frază cu care toate sfârșiturile încep:

„Trebuie să vorbim, iubire. Asta nu mai merge.”

Casa nu e lafel, iubire, fără tine.

Casa fără hainele tale pe jos

E ca un parc fără frunze în noiembrie.

Mi-ai lăsat atâtea „însă”-uri,

Că acum trăiesc într-un „poate”.

Dorm cu ușa deschisă

Ca să văd dacă amintirea ta

Decide să plece.

Nu există mod de a uita,

Căci fără interpretarea ta

Casa nu e lafel.

Zilele trec precum o condamnare

Și simt că nimeni nu mi-a citit drepturile.

Tavanurile sunt joase,

Norii, eterni,

Și nu se oprește din sunat acel cântec pe care l-am auzit între picioarele tale.

Dacă vina a fost a mea, iartă!

Dacă a fost a ta, iartă!

Casa nu e lafel, iubire, fără tine.

Îmi petrec întreaga zi patinând,

Căci camerea noastră acum e de gheață.

Oglinzile nu zâmbesc,

Iar în baie e instaurată greva,

Pentru că ți-ai lăsat rimelul numai

Și ai plecat cu privirea ta.

E o veche corabie

Care se oxidează sub mare,

Căci iubire, fără tine,

Casa nu e lafel.

Bețivii și copii spun mereu adevărul

Și, iubire, de când ai plecat,

Cum vezi, sunt jumi-juma.

Nu am învățat să trăiesc singur,

Poate că nu am mai iubit,

Pentru că eu îmi imaginez o viațã numai cu tine.