Aceasta de Marinela e o istorie adevarata
care alunecase in fluviu in primavara
dar vantul care o vazuse asa de frumoasa
din fluviu a condus-o deasupra unei stele.
Singura fara amintirea unei dureri
traiai fara visul unei iubiri
dar un rege fara coroana si fara escorta
batu de trei ori intr-o zi la usa ta.
Palaria lui alba ca si luna
Mantaua sa rosie ca si iubirea
tu il urmai fara un motiv
asa cum un baiat urmareste un zmeu.
Si era soare si aveai ochii frumosi
el iti sarutase buzele si parul
era luna si aveai ochii obositi
el isi odihni mana sa pe soldurile tale
fura saruturi si fura surasuri
apoi fura doar viorele
ca vazura cu ochii stelelor
freamatul vantului si a saruturilor pe pielea ta...
Spun apoi ca in timp ce te intorceai
la fluviu, cine stie cum alunecasei
si el care nu vrea sa te creada moarta
inca mai batuse o suta de ani la usa ta.
Acesta este cantecul tau Marinela
care ai zburat in cer pe o stea
si precum toate lucrurile frumoase
traisi doar o zi,ca si trandafirii
si precum toate lucrurile frumoase
traisi doar o zi ca si trandafirii.