[Intro]
A ajuns, tată!
[Versul 1]
Eu nu sunt frumos.
Priviți-mi nasul, buzele mici și excesul de greutate,
Îmbrăcămintea fină care-mi ascunde defectele...
Dar ochii ei, din iubire, nu văd asta.
Pot să fiu încăpățânat,
Antisocial câteodată, dar sincer.
Bun amant — ca să-mi mulțumesc ego-ul.
Dar ochii ei, din iubire, nu văd asta.
Și i-am rupt inima mai mult decât o dată.
Mă iartă mereu, mi se pune la picioare.
Așa e filozofia ei: să mă iubească fără măsură.
Iubirea ei e surdă și oarbă.
[Refren]
Ea moare pentru mine.
E o iubire aproape bolnăvicioasă, supusă.
Depășește normalitatea
Și moare pentru mine.
Nu vede pliurile și nici semnele de pe corpul meu.
Sunt totul pentru ea, adevărul ei (vrăjită),
Nu poate să mă abandoneze.
I-am greșit și într-o clipă îmi dă
Altă șansă.
Și moare pentru mine.
Ea e Frumoasa și eu Bestia radicală.
[Interludiu]
Ț-am spus că nu sunt frumos
Și nici perfect, nu am nimic.
Dar sunt regele tău, draga mea.
Regele!
Sunt fiara!
Da, domnule!
[Refren]
Ea moare pentru mine.
E o iubire aproape bolnăvicioasă, supusă.
Depășește normalitatea
Și moare pentru mine.
Nu vede pliurile și nici semnele de pe corpul meu.
Sunt totul pentru ea, adevărul ei (vrăjită),
Nu poate să mă abandoneze.
I-am greșit și într-o clipă îmi dă
Altă șansă.
Și moare pentru mine.
Ea e Frumoasa și eu Bestia radicală.
[Versul 2]
În ochișorii ei sunt frumos, perfect, prețios.
Mă adoră, sunt un băiat drăguț,
Sunt delirul ei, un poet.
Și deși nu merită asta,
O iubesc într-un mod indirect:
Ea e aprilie, o violetă,
Eu un ianuarie, un cactus complex,
Rece ca o iarnă.
[Încheiere]
Ai nevoie de asta în viața ta.
Ea moare pentru mine.