Acel mesaj în sticlă,
Acea haină pe care ai lăsat-o la mine,
Acel cântec care îmi amintește că m-ai uitat,
Că m-ai uitat.
Atâta durere într-o fotografie,
Amintiri de pe când ai venit,
Care dor mai tare pentru că îmi spun că m-ai uitat,
Că m-ai uitat.
Și dacă se stinge luna;
Și dacă stelele dispar;
Și dacă încetează muzica pe care am inventat-o pentru ea.
Poate noapta va lua sfârșit,
Poate se vor șterge urmele ei,
Poate că se va termina această poveste a unei Bestii, fără Frumoasa ei,
Care mă obligă să nu te las
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Mă doare gândul la ceea ce s-ar fi putut întâmpla,
Chiar mai tare decât ceea ce s-a întâmplat.
Și uite așa iubirea a evadat,
Poate eu am fost cel care a lăsat-o,
Poate am fost eu cel care a dat ca și făcut că vei fi în viața mea,
Că niciodată nu va avea loc o despărțire.
Și dacă se stinge luna;
Și dacă stelele dispar;
Și dacă încetează muzica pe care am inventat-o pentru ea.
Poate noapta va lua sfârșit,
Poate se vor șterge urmele ei,
Poate că se va termina această poveste a unei Bestii, fără Frumoasa ei,
Care mă obligă să nu te las
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Care nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Și dacă se stinge luna;
Și dacă stelele dispar;
Și dacă încetează muzica pe care am inventat-o pentru ea.
Poate noapta va lua sfârșit,
Poate se vor șterge urmele ei,
Poate că se va termina această poveste a unei Bestii, fără Frumoasa ei,
Care mă obligă să nu te las
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit. (Și nu mă lasă să te uit.)
Care nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.
Și nu mă lasă să te uit.