La ballata dell’amore cieco [o della vanità] [Romanian translation]

Un om tare onest, un om tare bun,

Tralalalailatralalaleiru,

S-a-ndrăgostit fără speranţă

De una ce nu-i dădea importanţă.

Îi zise: "Să-mi aduci tu mâine",

Tralalalailatralalaleiru,

Îi zise:"Să-mi aduci tu mâine

Inima mamei tale,

Pentru al meu câine".

El la maică-sa se duse şi-o ucise,

Tralalalailatralalaleiru,

Din piept el inima i-a scos

Şi la a lui iubită s-a întors.

Nu era inima, nu era inima,

Tralalalailatralalaleiru,

Nu i-a ajuns acea oroare,

Pentru iubirea-i oarbă voia altă-ncercare.

Îi zise: "Scumpule, de mă iubeşti fără măsură",

Tralalalailatralalaleiru,

Îi zise: "Scumpule, de mă iubeşti fără măsură,

Taie-ţi cele patru vene de la încheietură".

Venele din încheieturi el şi-a tăiat,

Tralalalailatralalaleiru,

Şi cum se scurse sângele şuvoi!

Ca un nebun, în fugă veni la ea-napoi.

Îi zise ea, râzând prea tare,

Tralalalailatralalaleiru,

Îi zise ea, râzând prea tare:

"Va fi moartea ultima ta încercare."

Şi-n timp ce sângele încet ieşea

Şi-a lui culoare se schimba deja,

Mândria ei rece jubila:

Un om se ucisese pentru că o iubea.

Afară vântul sufla liniştit,

Tralalalailatralalaleiru,

Dar ea atunci s-a îngrozit,

Când l-a văzut murind mulţumit.

Murind mulţumit şi-ndrăgostit lulea,

Când ei acum nimic nu-i rămânea:

Nici a lui iubire, nici al lui bine,

Ci numai al lui sânge uscat din vine.