L'oubli [Romanian translation]

Ea merge-ncet ca în contra-timp,

suporta corpul sau,

toate miscarile...

Ea priveste afara

pentru a vedea daca-i vremea frumoasa,

de la fotoliu la canapea,

de la fotoliu la canapea.

Numai este nimeni de care sa aiba grija,

doar o ceasca de scos dimineata,

pentru ea, nimic numai este

le fel ca înainte...

De la fotoliu la canapea,

de la fotoliu la canapea...

Uitarea, uitarea ca o rascruce

Pe gesturile care ranesc,

Uitarea, cum ea deplaseaza

trecutul ei, tristetea ei.

Uitarea este în suprafata

ceea ce ne face sa suferim,

dar este la interior.

Ce o face sa reziste

Ea este înca atât de frumoasa,

Chiar acum,

în parul ei negru,

nu e un fir alb.

Ea îsi accepta soarta,

memoria ei ce-si ia talpasita,

de la trecut la prezent.

De trecut, vorbesc cu ea

si de tot si de orice (de fleacuri).

De copilaria ei,

asta, asta-si aminteste...

De buchetul de trandafiri

pe care l-am adus

va ramâne parfumul,

dar imaginea va zbura...

Uitarea, uitarea ca o rascruce

Pe gesturile care ranesc,

Uitarea, cum ea deplaseaza

trecutul ei, tristetea ei.

Uitarea este în suprafata

ceea ce ne face sa suferim,

dar este la interior,

ceea ce o face sa reziste.

Uitarea, uitarea ca o rascruce

Pe gesturile care ranesc,

Uitarea, cum ea deplaseaza

trecutul ei, tristetea ei.

Uitarea este în suprafata

ceea ce ne face sa suferim,

dar este la interior.

Ceea ce la face sa reziste,

uitarea ca inima ei,

pentru ca nimic sa nu ramâna.

Uitarea ca un salvator,

este un rau pentru un bine.

Uitarea este un spatiu

pe care nimeni nu-l întelege.

Dar pentru ea este locul

pe care într-un sfârsit sufletul si-l reia.