Ca un copil cu ochii strălucind,
Care vede păsările trecând în depărtare,
Ca pasărea albastră zburând deasupra pământului,
Priveşte cum lumea, lumea e frumoasă!
Frumos e vasul dansând pe valuri,
Ameţit de viaţă, de iubire şi de vânt,
Frumos e cântecul născut din valuri,
Abandonat pe nisipul alb.
Alb inocentul, sângele poetului
Care cântând inventează iubirea
Pentru ca viaţa să se îmbrace de sărbătoare
Şi pentru ca noaptea să se schimbe în zi.
O zi a unei vieţi unde zorii se revarsă
Pentru a trezi oraşul cu ochii grei,
Unde dimineţile scutură visele
Pentru a ne dărui o lume de iubire.
Iubirea eşti tu, iubirea sunt eu,
Pasărea eşti tu, copilul sunt eu.
Eu nu sunt decât o fată a umbrei
Care vede luceafărul arzând,
Tu, steaua mea care ţese aura mea,
Vino să aprinzi soarele meu negru!
Negre nenorocirea, războiul şi oamenii
Care cred că deţin frâiele timpului,
Ţară a iubirii care nu are graniţe
Pentru cei care au o inimă de copil.
Ca un copil cu ochii strălucind,
Care vede păsările trecând în depărtare,
Ca pasărea albastră zburând deasupra pământului,
Vom trece prin această lume a iubirii.
Iubirea eşti tu, iubirea sunt eu,
Pasărea eşti tu, copilul sunt eu,
Pasărea eşti tu, copilul sunt eu.