Lângă inimă îmi stai,
Cum stăteai cândva în rai.
Domnul, fără să m-aştept,
M-a ochit cu tine-n piept,
Şi de-atunci în piept te simt
Ca pe-un glonte de argint,
Iadul despărţind de rai...
Lângă inimă îmi stai!
Să te scot din viaţa mea
Doctori mari am căutat,
Însă toţi au renunţat,
Că de inimă erai
Prea aproape, şi mi-au spus:
"Domnul te-ar putea salva!"
Domnul însă nu voia.
Dar când e frig şi e târziu
Cu tine-s fericit să fiu,
Şi-n noaptea lumii să te-alint,
Iubito - glonte de argint.
Lângă inimă îmi stai
Ca-ntr-un jilţ de catifea.
Să te uit am vrut cândva,
Însă, de tristeţea ta,
Inima s-a-ntunecat,
Ca un vechi, pierdut regat
Şi-am înţeles că ne e dat
Să împărţim aceeşi stea.
Dar când e frig şi e târziu
Cu tine-s fericit să fiu,
Şi-n noaptea lumii să te-alint,
Iubito - glonte de argint.
Lângă inimă îmi stai...
Şi sunt văzut ades ducând
Două umbre pe pământ:
Una este umbra mea,
Alta este umbra ta,
Subţire umbră, strălucind
De glonte dulce de argint.