A doua stea din dreapta,
ea îmi e călăuza
și așa drept, până dimineața,
așa drumul pe care apuci
te duce la insula care nu e.
Poate că asta îți vă părea ciudat,
iar rațiunea
te trage încetișor de mână
și acum ești aproape convins că
nu ar putea exista o insulă ce nu e.
Și când te gândești, ce nebunie,
e o poveste, e doar o fantezie,
dar cei înțelepți, cei maturi o știu,
nu poate exista într-adevăr.
Sunt de acord cu tine,
nu există un tărâm
unde nu sunt nici sfinți, nici eroi,
să nu mai fie hoți,
să nu mai fie război,
poate e propria insulă
ce nu e..., ce nu e...
Nu e o invenție
si nici măcar un joc de cuvinte,
doar să crezi ți-e destul pentru că
așa-i drumul pe care apuci...
~ ~ ~
Sunt de acord cu tine:
fără hoți și jandarmi,
dar ce fel de insulă e?
Fără ură și violență,
nici soldați, nici arme,
poate e propria insulă
ce nu e..., ce nu e...
A doua stea din dreapta,
ea îmi e călăuza
Și așa drept, până dimineața,
nu ai putea s-o ratezi pentru că
aceea e insula care nu e...
Și chiar dacă de tine își bat joc,
să-ți continui căutarea,
nu pentru un câștig, pentru că
cei ce deja au renunțat
și îți râd pe la spate,
sunt chiar mai nebuni ca tine...