L'invitation au voyage [Romanian translation]

Copila mea şi soaţă,

Gîndeşte cu dulceaţă,

În ţările de jos trăi-vom împreună!

Iubeşte lenevind,

Iubeşte-mă murind,

În locul ce îţi seamănă!

Şi soarele-nmuiat,

Pe cerul răsturnat,

Pentru-al meu spirit are vraja,

Cum ochii-nşelători,

Atît de rugători,

Sclipind în lacrimi ceaţa!

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,

Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Iar mobile sculptate,

De veacuri patinate,

Vor decora odaia noastră;

Cele mai rare flori

Cu iz înşelător,

De-ambrozie, vor sta în glastră.

Tavanele prelungi,

Oglinzile adînci,

Fastul oriental

Totul aici şopteşte

Şi sufletul vrăjeşte

În graiul său natal.

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,

Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Pe străzile de apă

Gondolele se-mbată,

Cu chef de hoinăreală;

Pentru a-ţi împlini

O poftă de o zi

Străbat pămîntu-n seară.

Iar soarele pe ducă

Pămîntul înveşmîntă,

Şi apele, întregul burg,

În chihlimbar şi aur,

Lumea adoarme în

Lumina ce-o răsfrîng.

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,

Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.