Se afla la noi în sat,
Se afla la noi în sat,
Un orb care cânta din vioară.
Cu privirea dusă-n nori,
și cu zâmbetul pe față,
el cânta din inimă, noi repetam.
La la la …
Toți copiii satului,
toți copiii satului,
ne-adunam în jurul lui și îl priveam.
Arta sa dădea beţie,
căldură și mângâiere,
năştea ploaia şi seninul la un loc.
La la la …
Vioara lui avea un suflet,
vioara lui avea un suflet,
ce se ridicase drept până la cer.
Ochii noștri plini de lacrimi,
inimile noastre – flăcări
ce râdeau de ale cerului culori.
La la la …
Când inima mi-este-n furtună,
și când viața mi-e turbată
eu revăd bătrânul orb cu o vioară.
Cu privirea dusă-n nori,
și cu zâmbetul pe față,
eu mă duc, cântecul ăsta fredonând.
La la la …
Eu mă duc, cântecul ăsta fredonând....