Împletește cu părul tău o plapumă de catifea
care să mă poată adăposti,
dacă zorile mă găsesc în pielea goală.
Leagă între buzele tale pe ale mele,
respirând în gol, voi învăța
cum prin gură moare și ucide peștele.
Țeși pânză de păianjen ce îmi încurcă mintea,
că te iubesc mult, și e fără rimă sau rațiune.
Legi fiecare zi cu ziua următoare
și între zi și zi, legi, legi, legi...
Înoadă cu brațele tale
un nod cu două bucle
care să mă lege la pieptul tău, iubire.
Înșeală cu sărutările tale
partea creierului meu
care dă îmi ordine inimii.
Legi privirile mele de spatele tău,
sub fusta ta, cu iertare,
ca să pun ochii lângă intenție.
Leagă-mă la picioarele patului,
să nu rămâi cu dorința de a ști
cât de multă iubire ne încape dintr-o dată.
Răsucești țigări de dragoste și fără hârtie,
ca să le fumez înăuntrul pielii tale.
Îmi învârți crucea, eu - biată marionetă,
și-ntre o încurcătură și alta, leagă, leagă...
Înnoadă cu brațele tale
un nud cu două bucle
care să mă lege la pieptul tău, iubire.
Înșeală cu sărutările tale
partea creierului meu
care-mi dă ordine inimii.
Leagă-mă la picioarele patului,
să nu rămâi cu dorința de a ști
cât de multă iubire ne încape dintr-o dată.
Răsucești țigări de dragoste și fără hârtie,
ca să le fumez înăuntrul pielii tale.