"Nimeni nu știe despre tinerețea mea
De mireasma unui puști din barba mea
Lumina lunii izbucnește din gura mea
Încă de când mi-am atarnat haina mea de ploaie in cuier,
Citesc poezii periculoase
Și mă iau de lume."
Toamna mea se aseamănă cu primăvara
Chipul meu, cu ploaia
Durerea mea, cu munții
Ochii mei se aseamănă cu diminețile
Viața mea, cu pământul
Durerea mea, cu munții
Motivul meu e mai întunecat ca noaptea
Durerea mea e mai refugiată ca noaptea
Mi-e frică că inima mea nu se va mai întoarce
Mi-e frică, draga mea, mi-e frică
Te vor întreba de mine
Mă vor găsi
Mă vor obosi, draga mea
Mă vor ține
Mă vor arde
Nu-mi vor arăta milă, draga mea
Motivul meu întunecat e pus la îndoială
Durerea mea refugiată e lovită
Mi-e frică că inima mea nu se va mai întoarce
Mi-e frică, draga mea, mi-e frică.