Kol dugmeleri [Romanian translation]

Îmi amintesc ultima noapte liniștită ca astăzi

Și, darul pe care mi l-ai făcut, cu capul aplecat în față parcă vinovat

Două butoni mici, o întreagă poveste de dragoste

Două butoni pe două brațe separate, pe drumuri separate ca noi

Când cade seara, îi tac pe toată lumea și pe toate

Este timpul ca butoni mei să se reunească.

Le scot încet și le pun unul lângă altul în cutie

Să se termine această tortură, să rămână împreună !

Vai ... ziua strălucește dimineața

Cei care se întâlnesc doar noaptea

Pleacă cu ochii-n lacrimi

Ca butonii ... ca noi ...

La fel ca noi , pleacă

Ei pleacă .. ca noi ..