Lasă-ți povara, ia loc lângă mine,
Ești în albastru și negru, zâmbetul tău e special,
O știm cu toții bine, am îmbătrânit pe același drum,
Formele noastre se aseamănă.
Tatăl cuiva e suveran, rezolvă problemele,
Tatăl cuiva zâmbește într-o fotografie,
Cineva merge în spațiu, cineva stă într-o cameră
Într-o comă lungă de-o viață.
Am început un film nou în fiecare zi,
Chiar dacă am vrut finaluri diferite,
Toate s-au sfârșit la fel.
Apoi mi-a fost clar, am înțeles lumea,
Ditamai lumea, bătrână și umflată,
Ditamai lumea, bătrână și umflată!
Ți-am dezordonat casa și tu mi-ai topit creierul
(Ditamai lumea, mare și umflată!)
Vino să facem o înțelegere, dă-mi înapoi strălucirea ochilor!
Ți-am dezordonat casa și tu mi-ai topit creierul
(Ditamai lumea, mare și umflată!)
Vino să facem o înțelegere, dă-mi înapoi strălucirea ochilor!
Am deschis gura câteodată,
Capacul unui coș cu gunoi,
Am iubit, m-am enervat, am înnebunit,
Am fost stăpânul neatenției,
Am stins luminile
Și am numărat până în zori,
Am înțeles punctul de vedere,
Cel care e acorbat pe frânghie
Are foarfecele în buzunar
Orice spunem nu ajunge la destinația corectă,
Ce e asta pentru mine, nu-mi pasă dacă trag la țintă (?)
Ne suntem de ajuns nouă înșine.
Am început un film nou în fiecare zi,
Chiar dacă am vrut finaluri diferite,
Toate s-au sfârșit la fel.
Apoi mi-a fost clar, am înțeles lumea,
Ditamai lumea, bătrână și umflată,
Ditamai lumea, bătrână și umflată!
Ți-am dezordonat casa și tu mi-ai topit creierul
(Ditamai lumea, mare și umflată!)
Vino să facem o înțelegere, dă-mi înapoi strălucirea ochilor!
Ți-am dezordonat casa și tu mi-ai topit creierul
(Ditamai lumea, mare și umflată!)
Vino să facem o înțelegere, dă-mi înapoi strălucirea ochilor!