Auzeam că bine cîntea cîntec[e], auzeam că avea un stil.
Atunci am venit ca să o văd și ca să ascult un timp.
Iar acolo era această fată tînară, o straină în ochii mei.
Rupîndu-mi durerea cu degetele ei,
cîntînd viața mea cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
povestindu intreaga mea viață cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei.
M-am simțit [copleșit] de o febră, jenat de mulțimea,
Era ca și cum găsea scrisorile mele și le citea pe fiecare cu voce tare
M-am rugat ca ea sa termine, dar continua.
Rupîndu-mi durerea cu degetele ei,
cîntînd viața mea cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
povestindu intreaga mea viață cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei.
Cîntea ca și cum m-ar fi cunoscut[, cu] toată disperarea mea profundă
și apoi m-a privit drept prin mine ca și cum n-aș fi fost acolo.
Dar a venit doar să cînte, să cînte clar si tare.
Rupîndu-mi durerea cu degetele ei,
cîntînd viața mea cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei,
povestindu intreaga mea viață cu cuvintele ei,
ucidîndu-mă încet cu cîntecul ei.