Keskin Bıçak [Romanian translation]

Am venit jumătate, am rămas jumătate,

Ce a fost, ce s-a întâmplat așa repede, sufletul meu?

Amânat din viața asta, am iubit jumătate,

Dacă nu astăzi totul, va fi mâine.

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mereu există un colț, o crăpătură.

Am venit jumătate, am rămas jumătate,

Ce a fost, ce s-a întâmplat așa repede, sufletul meu?

Amânat din viața asta, am iubit jumătate,

Dacă nu astăzi totul, va fi mâine.

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mereu există un colț, o crăpătură.

Eu lumea asta n-o înțeleg,

Intenționez să nu mă ridic de jos.

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mă ascund / Fug de mine însămi,

Consolarea mea e tăișul cel mai ascuțit,

Unde e scânteia aceea a dragostei, dorința aceea,

Care poate indepărta/ îngrădi agonia asta ca un cuțit?

Mereu există un colț, o crăpătură.