Kayıp [Romanian translation]

Norii sunt pictaţi într-un negru patetic

Ploile astea sfioase plâng pentru noi doi

Speranţa mi s-a micşorat, timpul trece

Despărţirea este stăpâna, iar noi, îndrăgostiții, sclavii ei

Mâinile tale sunt palide în palmele mele

Erai o pasăre timidă, rănită

Care, din cauza unei iubire sfârşite, şi-a luat zborul

Aş vrea să-ţi pot spune "Drum bun"

Dar am un nod în gât, cuvintele-mi sunt pierdute

Nu voi mai iubi pe nimeni niciodată

Pentru că inima mi-e pierdută

Îngerii vor coborâ din cerul alb

Rugăciunile lor, dorinţele lor; toate te vor proteja

Însă eu, voi fi străpuns zilnic de dorul tău

În ţinuturile îndepărtate ale acestei iubiri

De acum încolo suntem o poveste incompletă

Mergem pe drumuri diferite

Aşa e viaţa...

Ca un vânt vagabond, te-ai dus spre locuri îndepărtate

Ani de zile voi trăi cu un trandafir uscat în suflet

Dacă asta înseamnă viaţa!

Vom dormi în nopţi separate

Ne vom trezi în dimineţi separate de acum încolo

Gândindu-ne că dragostea e de vină

Ne vom consola în zadar cu diferite trupuri

Şi vom fi răniţi în taină.

Ţine minte că

Eu voi păstra cel mai bun loc pentru amintirea ta

În grădina secretă a inimii mele

Cu picături de melancolie în părul meu

Cu un soare pălitor în ochii mei

Te voi aştepta mereu aici, în oraşul ăsta

Poate într-o zi te vei întoarce

Ai grijă de tine, iubito!

Ai grijă de tine, cea mai iubită fiinţă a mea