Oh, lasă soarele să-mi bată-n faţă
Şi stelele să-mi împlinească visul,
Călătoresc în timp şi spaţiu
Pentru a fi unde am fost,
Pentru a sta cu bătrânii rasei blânde,
Pe care lumea asta arareori a văzut-o.
Ei vorbesc despre zilelele
Pe care le-aşteaptă, când totul va fi dezvăluit.
Vorbe şi cântece în limbi de-o slavă în ritm vioi,
Ale căror sunete îmi mângâie urechea,
Dar nu m-am regăsit în nicio vorbă pe care-am auzit-o,
Povestea era destul de clară.
Oh, oh!
Oh, am zburat, mama, nu-ncape îndoială,
Am zburat, nu-ncape îndoială, nu-ncape îndoială.
Tot ce văd se usucă,
În timp ce soarele arde pâmântul
Şi-n ochi îmi intră nisip
În timp ce privesc în zare ţara asta pierdută,
Încercând să aflu, încercând să aflu unde-am fost.
Oh, pilot al furtunii care nu lasă nicio urmă
Precum gândurile într-un vis,
Care-a ascuns calea care m-a dus către acel loc
Al cortinei galbene şi pustii,
Shangri-La al meu sub luna de vară,
Mă voi reîntoarce
La fel de sigur cum e praful care pluteşte sus în luna iulie,
Mişcându-se deasupra Caşmirului.
Oh, tată al celor patru vânturi,
Umflă-mi pânzele pe marea anilor,
Fără provizii, dar cu inima deschisă,
De-a lungul strâmtorilor fricii.
Oh!
Când sunt pe drumul meu, da,
Când văd, văd drumul, tu rămâi, da!
Oh, da, oh, da, da, când sunt demoralizat,
Oh, da, oh, da, da, când sunt demoralizat, atât de demoralizat.
Oh, draga mea, oh, draga mea, lasă-mă să te duc acolo!
Lasă-mă să te duc acolo, lasă-mă să te duc acolo!