Am împachetat lucrurile o data cu tine
amintirile sunt împrăștiate peste tot în cameră
mirosul ce-mi plăcea atât de mult nu mai este
zâmbetul tău este pierdut pe aici și colo
te rog nu mă lăsa, singurătatea e prea dureroasă
lumea asta în alb neagru am iubit-o împreună
tu ești femeia mea
amintește-ți acea zi, strada de vis-a-vis
unde te-am sărutat pentru prima oară
pentru prima dată, în brațele mele îmi aduci primăvară
tu ești femeia mea, femeia mea
nu mai are nicio importanță toate iubirile
și viața pe care mi-ai lasat-o
eu nu pot exista fără tine mi-am dat seama de asta
tu...
Acum sunt foarte singur, te rog râmâi cu mine
inchide ușa și dă-mi mâna
afară singură, singură îți este frig
Femeia mea, femeia mea tu ești