Seara nu miroase a raci și a scoici
luna e o pată palidă de culoarea scorțișoarei
îți iei pantofii de plimbat prin vise
străzii îi place ritmul pașilor tăi
Vântul se târăște printre cuvinte necunoscute
asfaltul se dezmiardă sub tocurile tale
prea moale ca să poată să oprească
seara asta plină de urmele tale
Când pășești nu eziți
și pământul nu-l atingi
iar pe mine nu mă observi
și din greu te străduiești
Să mă pătrundă dorința
încă tremur de la privirea ta
din niște motive vechi
nu pot să mă adun