Lacrimile mele au fost de tristețe, dragule?
Întâmplările pe cre le-am trăit au fost destin?
Am băut și mereu le-am îmbrățișat, dragule,
Singurii mei prieteni mi-au fost paharele?
Numele ți-am scris pe munți, dragule,
L-am scris pe ferestrele aburite,
E greu să ascult povești iarna, dragule,
Am plâns și eu, am povestit și eu.
Ochii care niciodată n-au râs au fost umezi, dragule,
Dorința mea a fost nerealistă,
E greu să trăiesc fără tine, dragule,
Dumnezeu m-a creat și pe mine.
E greu să înfrângi iubirea, dragule,
Și mai greu e să iubești încă o dată astfel.
Inima mea e arsă doar o dată în viață
Dăruindu-ți acest suflet ție.
”Mi-a fost dor, nu pleca”, dacă ai fi spus, dragule,
”Nu mă părăsi, n-o face”, de-ai fi spus,
Acum nu m-aș mai gândi atât, dragule,
Dacă aș putea să te țin de mână...