Nu am chef de oraş, nici de oameni,
Acesta e sfârşitul - când inima-ţi spune -
bună-i şi umbra, când Soare nu e... Iubito,
aş vrea doar să aud cum îmi rosteşti numele.
Nu eşti tu vinovat pentru starea mea
Doar când tac îmi sunt sieşi cea mai bună,
încă mai stau acolo unde te-am lăsat azi-noapte,
chiar dacă veşnic apa se-ndepărtează de izvor.
Refren:
Eu încă mai sper şi încă mă justific,
deşi amândoi vrem să trecem unul pe lângă altul
aceasta e iubirea, aceasta e pedeapsa, acesta e zborul
fiindcă am crezut că toată lumea e a noastră
fiindcă am crezut că toată lumea e a noastră
Nu-mi vine să râd,
nici să mă veselesc
orice drum
mă duce din nou la tine
Doar un nebun
ar băga mâna mereu
în acelaşi foc
în care s-a ars