Trec zilele mele, nopțile mele plâng
Și jelește vântul.
Rațiunea mi se scufundă și moare când moare timpul,
Acest timp mort pe care-l regret atât de mult!
Căci fără tine viața mea se oprește,
Și te aștept.
Aștept aerul pe care-l respir și primăvara,
Aștept hohotele de râs și cei 20 de ani ai mei,
Mările mele calme și furtunoase totodată.
Căci fără tine viața mea se oprește,
Și te aștept.
Te aștept,
Vino, nu întârzia.
De oriunde ai veni, oricine ai fi,
Vino, timpul e scurt.
Te aștept,
Visul meu necunoscut!
Care ți-e numele, care ți-e scopul?
Al meu e iubirea.
Pentru ca zilele mele să se transforme,
Și pentru că într-adevăr
Viața mea prinde formă prin tine
Cu fiecare clipă ce trece.
Pentru că vidul mă bântuie
Cu sângele meu.
Ca un pictor te plăsmuiesc
Și te aștept.
Degetele mele, prin mici atingeri, îți pictează dinții,
Înainte de a mușca din gura ta nebunește.
Dar aceste vise îmi lasă
Numai chinul,
Căci îmi târăsc suferința
Și te aștept.
Te aștept,
Vino, vino, nu întârzia!
De oriunde ai veni, oricine ai fi,
Vino, timpul e scurt.
Te aștept,
Visul meu necunoscut!
Care ți-e numele, care ți-e scopul?
Al meu e iubirea.