Tu ești toată viața mea,
N-am idee de ce.
Nu ești tu prea drăguță,
Dar te iubesc și-așa.
Ai bucurii copilărești,
Gesturi stângace,
Ai un aer de copil,
Dar te iubesc și-așa.
Tu zbieri fără motiv,
Tu minți cu aplomb
Și-mi dai porecle
Fără sens,
Care-i fac să râdă pe amicii mei.
Și atunci când îți spun
Că toate astea trebuie să se schimbe într-o zi,
Te pornești să plângi,
Ca să te consolez.
Te iau în brațe
Și te cuibărești acolo.
Tu ești mai puternică,
Dar te iubesc și-așa.
Am ochii plini de lacrimi,
Cum să explic asta?
Totul la tine mă dezarmează,
Dar te iubesc și-așa.
Ai defectele tale,
Ades vorbești prea mult,
Și când mă exasperezi,
Urlu: ”E de-ajuns!”
Dar atunci când zâmbești,
Cu o privire neajutorată,
În fața aerului tău pierdut
Sunt mișcat profund.
Tu ești toată viața mea,
N-am idee de ce.
Nu ești tu prea drăguță,
Dar te iubesc și-așa.