Copila-mi, nud, pe pietre e,
Vântul îți mișcă pletele,
O primăvară-n cale ea mi-e,
Un diamant din cufăr ivindu-se,
Doar ea, lumina, în stare e
S-arate lumii semnele:
Cu mâna-ți simt pulsații tainice:
Te-am iubit, te iubesc, n-oi înceta să te...
Și oricum, la orice pas,
Dragostea-i oriunde privești,
În cel mai mic colț ce-a rămas,
În visul firav unde zăbovești.
Doruri ce se-nșiruie,
Pure ca pietrele...
Cerul înalt te știe, pare-se,
Frumos mai e, da, de încredere,
Pe el, ce-n veci nu se-apropie,
L-am văzut prins de-a ta grație.
Ceilalți au regrete- cu miile,
Își fac promisiuni zadarnice,
Pe mine una o să mă justifice:
Te-am iubit, te iubesc, n-oi înceta să te...
Și oricum, la orice pas,
Dragostea-i oriunde privești,
În cel mai mic colț ce-a rămas,
În visul firav unde zăbovești.
Doruri ce se-nșiruie,
Pure ca pietrele...
Vom lăsa-n zbor aceeași margine,
Pe mal, ochi în ochi oglindindu-ne,
Pentru această viață și ce mai e
Tu-mi reunești toate proiectele.
Voi merge să-ți pun portretele
Pe tavan, în toate palatele,
Pe orice zid ce-l văd și altele,
Sub ele scriu cuvintele:
„Doar ea, lumina, în stare e...”
„Cu mâna-ți simt pulsații tainice...”
Te-am iubit, te iubesc, n-oi înceta să te...