Nu mai visez, nu mai fumez,
nici măcar nu mai un trecut.
Sunt murdară fără tine,
sunt urâtă fără tine,
sunt ca un orfan într-un cămin.
Nu mai am chef să-mi trăiesc viața
viața mea încetează când tu pleci.
Nu mai am viață și chiar patul meu
se transformă într-un peron
când tu pleci.
Eu sunt bolnavă,
complet bolnavă!
Ca atunci când mama ieșea seara
și mă lăsa singură cu disperarea mea.
Eu sunt bolnavă,
perfect bolnavă!
Tu vii, nu se știe niciodată când.
Tu pleci din nou, nu se știe niciodată unde.
Și se vor împlini curând doi ani
de când nu-ți mai pasă.
Ca de o stâncă,
ca de un păcat,
Sunt agățată de tine.
Sunt obosită, sunt epuizată
prefăcându-mă că sunt fericită când ei sunt acolo.
Beau în toate nopțile
dar toate whisky-urile,
pentru mine, au același gust
și toate bărcile poartă drapelul tău.
Nu mai știu unde să mă duc; tu ești pretutindeni.
Eu îs bolnavă
complet bolnavă!
Ca atunci când mama ieșea seara
și mă lăsa singură cu disperarea mea.
Eu îs bolnavă,
perfect bolnavă!
Tu m-ai izolat de toate cântecele mele,
Tu m-ai golit de toate cuvintele mele.
Deși eu, aveam talentul înainte de atingerea ta.
Această dragoste mă ucide,
dacă asta va continua, voi muri singură, cu mine însămi.
Aproape de radioul meu, ca un copil idiot,
ascultându-mi propria voce care va cânta:
Eu sunt bolnavă
complet bolnavă!
Ca atunci când mama ieșea seara
și mă lăsa singură cu disperarea mea.
Eu sunt bolnavă!
Așa este: Eu sunt bolnavă!
Tu m-ai izolat de toate cântecele mele,
Tu m-ai golit de toate cuvintele mele.
Și am inima complet bolnavă,
înconjurată de baricade!
Înțelegi? Eu sunt bolnavă!