Să schimb cursul râurilor, să car poveri,
Să traversez mări voi şti să fac,
Să înfrunt maşini, să încalc legi,
Mânia cerescă, asta nu mă-nspăimântă.
Ştiu cum să primesc o lovitură şi cum să dau una,
Să-nchid cuiva gura, asta am învăţat,
Nu sunt o victimă, nu sunt un porumbel,
Şi ca să mă dobori, trebuie să cad.
Cunosc iernile, cunosc frigul,
Dar viaţa fără tine n-o ştiu,
Cunoşteam tăcerea de mult timp,
Îi ştiu violenţa, gustul ei de sânge.
Mânii roşii, dureri sumbre,
Ştiu aceste războaie, nu mi-e frică de ele,
Ştiu să mă apăr, am învăţat bine,
Aici nu suntem tandri.
Cunosc iernile, cunosc frigul,
Dar viaţa fără tine n-o ştiu.
Luptă după luptă, din rău în mai rău,
Fiecare minut am crezut că îl pot păstra.
Aş vrea să învăţ zi după zi,
Dar cine porunceşte iubirilor noastre?
Cunosc iernile, cunosc frigul,
Dar viaţa fără tine n-o ştiu.
Nu ştiu,
Nu ştiu.