Jack's Lament [Romanian translation]

Puţini pot să nege că sunt cel mai bun în ceea ce fac,

Căci s-a dus vestea talentului meu

Când e vorba de surprize sub clar de lună

Excelez fără ca măcar să-ncerc vreodată,

Cu cel mai mic efort al farmecului meu de fantomă

Am văzut adulţi ţipând,

Cu o singură fluturare a mâinii şi un geamăt spus la momentul oportun

I-am speriat chiar şi pe cei mai curajoşi dintre ei.

An după an, aceeaşi rutină,

Iar eu mă plictisesc de sunetul ţipetelor

Şi eu, Jack, Regele Dovleac,

M-am săturat atât de mult de acelaşi lucru învechit.

Oh,undeva adânc în oasele astea,

A-nceput să se mărească un gol,

E ceva, acolo, departe de casa mea,

Un dor pe care nu l-am simţit niciodată.

Sunt maestrul fricii şi un demon al luminii

Şi te voi speria de vei tremura de frică,

Pentru un tip din Kentucky eu sunt domnul Ghinionist

Şi sunt cunoscut în toată Anglia şi Franţa.

Şi cum sunt mort, pot să-mi iau capul

Ca să recit citate din Shakespeare,

Nici un animal sau om nu poate ţipa cum pot eu

Cu furia recitărilor mele.

Dar cine de-aici ar înţelege vreodată

Că Regele Dovleac cu zâmbetul de schelet

Se va plictisi de coroana lui, numai de-ar înţelege,

Ar renunţa la toate, numai de-ar putea.

Oh, în oasele mele se află un loc pustiu

Care caută ceva necunoscut,

Faima şi laudele care vin an de an

Nu mă ajută cu nimic pentru lacrimile astea pustii.