În umbra ochilor tăi
Găsesc cele mai frumoase minciuni,
Încâlcite ca niște noduri.
Și inima mea, tu te gândești la ea?
Tu spui că luna strălucește în albastru
Și că mările sunt secate.
Tot ce poți născocești,
Și eu trebuie să cred că vrei să mă iubești?
Nu mă las prostită,
Și chiar și florile de pe fusta mea
Își iau zborul spre ceruri
Când tu îți scuipi cuvintele.
Știu că nu ești serios,
E orgoliul tău cel ce te roade.
Cunosc oameni fericiți,
Atât de străini de aceste minciuni.
Și puțin îmi pasă de dragoste.
Fă-ți bagajele și apoi du-te!
Ai să te-ntorci într-o zi,
În două luni sau într-o mie de ani.
Nu mă las prostită,
Și chiar și florile de pe fusta mea
Își iau zborul spre ceruri.
Nu mă las prostită,
Și chiar florile de pe fusta mea
Își iau zborul spre ceruri
Când tu îți scuipi cuvintele.
Nu mă las prostită,
Și chiar florile de pe fusta mea
Își iau zborul spre ceruri.
Nu mă las prostită,
Și chiar florile de pe fusta mea
Își iau zborul spre ceruri,
Când tu îți scuipi cuvintele.