Nimic nu e așa agreabil
Ca atunci când zâmbește Ivana
Și nimic nu este mai plăcut ochiului
Decât strălucirea perlelor ei
Ea sărută pe altul
Altuia aparține
Ea sărută pe altul
La mine nu se uită
Nici chiar marea nu e adâncă
Ca cei doi ochi ai ei
Ei, ce n-aș da ca într-un colț
Al acestei priviri să fiu eu