Este ora cinci
Iar eu merg pe jos, pe străzile pustii
Gândurile îmi năpădesc mintea,
Încă de pe acum
Nimeni nu vorbește cu mine,
Mintea mea revine
La anii care au trecut.
Este atât de greu de crezut
Că sunt eu,
Mă văd
În geamul de la fereastră...
Este atât de greu de crezut
Că toate sunt în așa fel,
Că așa trebuie să fie.
Este ora cinci
Iar eu merg pe jos, pe străzile pustii
Noaptea e prietenul meu,
Iar în el
Am găsit o simpatie,
Şi așa mă întorc la anii
Care au trecut pe lângă mine.
Este atât de greu de crezut
Că sunt eu,
Mă văd
În geamul de la fereastră...
Este atât de greu de crezut
Că toate sunt în așa fel,
Că așa trebuie să fie.
Este ora cinci
Iar eu merg pe jos, pe străzile pustii
Noaptea e prietenul meu,
Iar în el
Am găsit o simpatie
El îmi dă zi de zi,
Îmi dă speranțe
Şi mici visuri, de asemenea.