Istanbul Agliyor [Romanian translation]

De când ai plecat de aici,

Tot mă uit la calea ta.

Istanbul plânge,

Eu jelesc, iubirea mea.

Încă sunt al tău, și nebun după tine,

Încă sunt aşa cum m-ai lăsat.

Pierdut in infundăturile străzilor tale,

Sunt într-o stare groaznică.

De când ai renunţat la această dragoste,

Tot mă lupt cu inimă mea.

Lipsa ta e mai rea decât moartea,

Și mi-a îngheţat inima..

Încă sunt al tău, și nebun după tine,

Încă sunt aşa cum m-ai lăsat.

Pierdut in infundăturile străzilor tale,

Sunt într-o stare groaznică.

Fii vântul și bate uşor !

Fii ploaie și găseşte-mă !

Intră în visele mele în fiecare noapte...

Săruta-mă, mângâie-mă, iubeşte-mă !

De când ai plecat din oraş,

Nu mai cântă privighetorile.

Nu mi-a răsărit soare după apus,

Și nu mai înfloresc trandafirii...

Încă sunt al tău, și nebun după tine,

Încă sunt aşa cum m-ai lăsat.

Pierdut in infundăturile străzilor tale,

Sunt într-o stare groaznică.

Nu am uitat, nu am putut uita !

Nu a încetat furtunaƒ în inima mea.

Poză ta de la capul pautului meu

A rămas încă la locul ei.

Încă sunt al tău, și nebun după tine,

Încă sunt aşa cum m-ai lăsat.

Pierdut in infundăturile străzilor tale,

Sunt într-o stare groaznică.

Fii vântul și bate uşor !

Fii ploaie și găseşte-mă !

Intră în visele mele în fiecare noapte...

Săruta-mă, mângâie-mă, iubeşte-mă !