Mereu credeam că ştiam
mereu aş avea dreptul să
trăiesc în împărăţia celor buni şi drepţi şi aşa mai departe,
dar acum cred că am greşit
şi tu râdeai alături
şi acum arăt ca un naiv crezând că vei fi de parea mea
E vreo mirare că-s obosit?
E vreo mirare că mă simt crispat?
E vreo mirare că nu ştiu ce-i drept?
Uneori e greu să ştiu unde stau
E greu să ştiu unde sunt
sau poate e un puzzle pe care nu-l înţeleg
Uneori am sentimentul că sunt
naufragiat în timpul nepotrivit
unde dragostea e doar un vers dintr-o rimă de copii
E vreo mirare că-s obosit?
E vreo mirare că mă simt crispat?
E vreo mirare că nu ştiu ce-i drept?
Oh, zilele astea!
După tot dezastrul făcut
E vreo mirare că mă simt îngrozit?
E vreo mirare că mă simt trădat?
Nimic n-a rămas în această veche catedrală;
doar turlele triste şi singuratice
Cum o faci oare bine
Oh, dar încerci
E vreo mirare că-s obosit?
E vreo mirare că mă simt crispat?
E vreo mirare că nu ştiu ce-i drept?
Oh, zilele astea!
După tot dezastrul făcut
E vreo mirare că mă simt îngrozit?
E vreo mirare că mă simt trădat?