Ionică, nu sînt supărată,
Că doar eşti singurul meu fiu,
Nu ţi-am scris vreme-ndelungată,
Fiindcă adresa nu-ţi mai ştiu
Sînt bine, inima adică
Mă supără din cînd în cînd,
Dar nu m-ar mai durea, Ionică!
De mi-ai trimite tu, un rînd.
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrînică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am recipisa telegramei
Trimisă-noaptea de Ajun,
Nu te-a găsit băiatul mamei
Şi-am vrut de taicătu' să-ţi spun,
S-a dus şi bietul moşulică,
Aşa a vrut soarta, mi l-a luat!
Pe tine te mai am, Ionică!
Dar tu eşti tare ocupat.
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrînică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am tot ce-mi trebuie pe masă,
Şi n-am nevoie eu de bani,
De tine doar să vii pe-acasă
Că n-ai mai fost de şapte ani.
Aud că ai maşină mică,
E drept că drumu-i rău la noi,
Dar poţi să vii cu ea, Ionică!
Ţi-o spăl eu mamă, de noroi.
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrînică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am fost la Bucureşti în vară,
Dar, unde să te pot găsi?
Şi am dormit o noapte-n gară,
P'n la un tren de-a doua zi.
Stau tot în casa noastră mică,
Şi singură mi-e tare greu,
Aş' vrea să te mai văd, Ionică!
Pe urmă pot să plec şi eu!
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrînică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor, Ionică! Ionică!
Te-aşteapt-o bătrînică
Şi nu mai pot de dor!