Ioane, Ioane, Ioane, Ioane
Ai murit ca milioane
Ioane trupul ți l-au frânt
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat
Unde te-or fi îngropat
Ca-ți rămase țara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu
Care nu s-a dus cu dușii
Care s-a bătut cu rusii?
Cine să-mi răspundă, cine
Țării tale nu-i fu bine
C-au venit oștiri străine
Precum noaptea nopții vine.
Ne-au scos morții din morminte
Ne-au distrus biserici sfinte
Și apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol înapoi.
Și în tine Ioane dragă
Au pus potera să tragă
Tu te-ai stins netemător
Și privind în ochii lor.
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăși adevăr promis-a
De la Nistru pan' la Tisa...
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fără de Maria Ta,
Nu dorim decât atât:
Să aflăm numai decât
Unde ți-i mormântul, Ioane,
Într-atâtea milioane,
Vrem să-ți punem flori pe el
Și umbruță de drapel...
Să dormi, Ioane, liniștit,
Neamul tău nu a murit!
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăși adevar promis-a
De la Nistru pan' la Tïsa...