Am stat la un pas de noi,
Timp de o mie de ani pe marginea inimii,
Epuizaţi de toată durerea,
În acea rănită tăcere care eşti.
De câte ori aş fi spus da,
Văzând unele amintiri cum mor.
N-am avut curajul să le fac să pălească,
Lăsând în pace o iubire ca aceasta,
Ce încă seamănă
Şi străluceşte ca un diamant,
Scânteind aici pentru noi.
Nu te voi părăsi niciodată,
Oriunde te-ai afla,
Nu te voi pierde vreodată
Şi tot timpul aş vrea
Să nu te părăsesc vreodată,
Căci nici măcar nu pot.
Nu te voi lăsa niciodată,
N-am să te las
Nu te voi părăsi prin lume vreodată,
Oriunde te-ai duce, te simt,
Nu te voi pierde cu-adevărat vreodată,
Nu te-aştepta să pot aşa ceva.
Nu te voi părăsi vreodată, mă gândesc la tine,
În fiece zi eşti prezentă mereu.
N-am să te părăsesc vreodată,
N-am să te părăsesc.
Blândă-i a ta răsuflare,
Valul din piept ce urcă şi coboară.
Şi când visez mă gândesc la tine şi doare.
Am petrecut o altă viaţă,
Iar acum învăţ
Să mai rămân pe lume
Aici, pentru noi.