să înveți să ucizi
e o chestiune de moment *)
începe cu încetul
și apoi vine de la sine
patrulez toată noaptea
în casba orașului Shechem
hei, ce e aici al nostru
și ce e al vostru
la început doar exerciții
patul pustii lovește în ușa
copii înmărmuriți
familie înfricoșată
apoi - blocada
devine periculos
moartea pândește
după fiecare colț
armez pușcă
brațul mă doare
degetul țeapăn
lipit pe trăgaci
inima inebuneste
bate speriată
și știe - dată viitoare
va fi mai ușor
ei nu sînt bărbat, nu femeie
sînt doar lucruri, doar umbră
să înveți să ucizi
e o chestiune de obișnuință
să înveți să te temi
e o chestiune de moment
începe încet
și apoi vine de la sine
știrile de sus
ajung pînă-n stradă
nu mai poți să trăiești
sfîrșitul e atît de aproape
prorocirea groazei
cârâitul ciorilor
ferecați obloanele
încuiați-va în case
sîntem doar o mâna ( de oameni)
și ei atâția
o țară atît de mică
mâncata de dușmani
doar ura în inimile lor
răutate și întuneric
să înveți să te temi
e o chestiune de obișnuință
să înveți cruzimea
e o chestiune de moment
începe încet
și apoi vine de la sine
orice copil e un bărbat
setos de victorii
mîinile după ceafă
desfă-ți picioarele
vremurile sînt primejdioase
vremurile terorii
soldatule, călește-te
mila nu-și are locul
vărul **) ca o fiară
deja învățat să vadă sînge
durerea n-o simte
nu e ființă omenească
uniformă de lucru și rosături
oboseală și rutină
de la timpenie la răutate
e scurtă calea
numai al nostru numai al nostru
e pămîntul Israelului
să înveți cruzimea
e o chestiune de obișnuință
copile, copile, stai
copile, copile, întoarce-te
vino încoace, drăguțule
vino încoace, puișor
ce întunecat e cerul
și afară se lasă seară
soldații de plumb sînt încă aici
sub pat
vino acasă copile
vino acasă
să înveți să iubești
înseamnă duioșie
cu pași mici
pe un nor de gingășie
să ezitam, să ne topim
să ne muiem, să ne rotunjim
să învățam să iubim
e o chestiune de obișnuință
să fii om
ține de moment
încolțește că un embrion
apoi vine de la sine
să fii o clipă
doar acum, doar azi
de partea cealaltă
a acelei barierei
dar inima ne e împietrită
și pielea groasă
surzi și orbi
în bulă prezentului
vom privi minunați
îngerul căzut
să fii om
e o chestiune de obișnuință