Vouă, celor din hronici, pecetii și herburi,
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,
nearse de soare: Pajură, Bour,
cu schiptru și tiară, -
mă rog, să vă iviți!
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu', alde
Irog-inorogu', vă rog, să vă iviți!
Fiarelor de bună și de rea priință,
pe cari vânătorul dac-o să le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă și abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticești și de zăbavă cărți,
mă rog, să se ivească!
Vouă, cinstitelor, ție, sperjure,
șarpe sân-pomului jur-împrejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gură de aur, ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească!
Fiare cuminți, cu-o mie de dinți,
cu coadă de pește, cu gheare la dește,
cu unghie de țap, cu cap, făr-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,
cu duhori suave, fiare filozoafe... Ave!
...A psevdofiarelor cânt viața-neviața
care nu se trece ca topită gheața,
nu se risipește în văzduh ca ceața,
nice nu se rumpe ca subțire ața,
au se ovilește ca bătrână fața;
căci de zboară-mi zboară altfel decât rața,
se ivesc pe lume nu din ou ca rața,
nici nu-mi pasc fâneața-n toată dimineața,
ci-și păstrează pururi harul și verdeața,
taina și dulceața,-
fiindcă nici viață nu le e viața!
Eu vă cânt și vă descânt,
vă invoc și vă evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc și Inorog,
Aspidă și Zgripțor-Roc.
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog și Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfă,
soru-ta, eu v-aduc jertfă.
și tot eu îi țin ison,
Păsării Calandrinon,
Păsării de da sau ba,
ca și ție, dumneata,
Scarabee, scara mea...
Eu vă cânt,
eu vă trec pragul,
eu vă strig la ceasul fix
și tot eu vă uit de dragul
împăratului Finics!
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi, ca și mâine, pururi și acum.