Sunetul a ceva spărgându-se
Brusc, mă trezește
Aud un sunet plin de nefamiliaritate
Încerc să îmi acopăr urechile dar nu mă pot întoarce înapoi la somn
Gâtul continuă să mă doară
Încerc să îl sfâși
Nu am nicio voce.
Încă o dată azi, aud acel sunet
Se face auzit din nou, acel sunet,
Încă o crăpătură formată pe acest lac înghețat
M-am aruncat pe mine însumi în lac
Mi-am îngropat vocea doar pentru tine
Deasupra lacului de iarnă unde am fost lăsat singur
Un strat gros de gheaţă s-a format
Până și în visele mele trecătoare
Durerea mea agonizantă și fantomatică este încă aceeasi
M-am pierdut pe mine însumi?
Sau te-am câștigat pe tine?
Subit, am început să alerg spre lac
Înauntru, mi-am văzut faţa
Te rog, nu spune nimic
Îmi întind mâna pentru a-ţi acoperi gura
Dar la sfârșit, primăvara va sosi într-o zi
Gheaţa se va topi și va curge departe
Spune-mi, dacă vocea-mi este falsă
Nu ar fi trebuit să mă arunc?
Spune-mi, dacă această durere este prefăcută
Atunci ce ar trebui să fi facut?