Lasă-ţi jos
Capul frumos şi obosit.
Noaptea se lasă,
Ai ajuns la capătul călătoriei.
Dormi acum şi visează
La cei care au venit înaintea ta,
Ei te cheamă
De pe un ţărm îndepărtat.
De ce plângi?
Ce-i cu lacrimile astea pe chipul tău?
Vei vedea în curând că lacrimile vor trece.
În siguranţă, în braţele mele,
Tu doar dormi.
Ce vezi,
în zare?
De ce strigă pescăruşii cei albi?
Deasupra mării
o lună palidă răsare.
Corăbiile au venit
să te ducă acasă.
Şi totul se va preschimba
În sticlă argintie.
O lumină pe apă,
Toate sufletele călătoresc.
Speranţa păleşte
în lumea nopţii,
Prin umbre căzând,
Uitată de amintiri şi de timp.
Nu spune că
am ajuns acum la capătul călătoriei
Ţărmuri albe ne cheamă,
tu şi eu ne vom întâlni iarăşi.
Şi tu vei fi aici, în braţele mele
doar dormind.
Ce vezi,
în zare?
De ce strigă pescăruşii cei albi?
Deasupra mării
o lună palidă răsare.
Corăbiile au venit
să te ducă acasă.
Şi totul se va preschimba
în sticlă argintie.
O lumină pe apă,
Corăbii cenuşii călătoresc
Înspre Soare-Apune.