Trecutul acela e-al meu,
Că zilele lui mă cunosc,
Trăite cu alții-n vileag,
Tangent și-n zigzag.
Pe firul meu trec alte fire.
Se-ating cele groase de firul subțire.
O sfoară se curmă, și alta se duce.
La toată răscrucea e-o cruce.
Trecui pe o rază, de lume.
Pădurile albe, postume.
Ciorchini spânzurați între zodii.
Robi, calea străbate prin codri de rodii,
Bătută cu mărgăritare.
Trecutul acela e-al meu, de mă doare?
În pâinea de astăzi e grâul de ieri.
În ziua de-acuma e ziua de-atunci.
Trecutul nu moare, se-njgheabă
Din ziua trăită cu grabă.
Ieșind din tablou ca o pată
A unei culori de-altădată.
Trei sfinți fură-n timp zugrăviți
Și unul vopsit peste altul.
Uitându-te-n suflet, biserică-nchisă,
Te vezi însutit
Cu toți câți în tine s-au fost zugrăvit
Și nu s-au cojit.