Inimă, nu fi de piatră [Bulgarian translation]

Inimă, nu fi de piatră,

Că doar tu n-ai fost lăsată

Să vezi dorul cum mă poartă

Frunză-n vânt.

Inimă, nu fi haină,

C-ai și tu un pic de vină,

Dacă n-am o zi senină

Pe pământ.

Inimă cu ochi ca mura

Și ca trandafirul gura,

Nu-mi dă dragostea de-a dura,

Că-i păcat!

Inimă, nu fi de gheață,

Fără zâmbet cald pe față,

Fără cântec, fără viață,

Doar oftat.

Doar de dragul tău

Răul mi-e mai rău,

Râsul mi-e mai rar,

Amarul, mai amar.

Și tot suspinând ca omul,

O să mă usuc ca pomul,

Ce-și dă frunzele

Pe două lacrime.

Inimă cu ochi de stele,

Eu ți-am dat visele mele,

Tu le-ai ars ca pe surcele

Într-o zi.

Inima-mi găsesc eu calea,

Chiar de schimb dealul cu valea,

Îmi alung din suflet jalea

Orice ar fi.

De trei primaveri,

De trei ierni și veri,

De trei toamne-n rând

Nu mai am un alt gând.

Numele-ți rostesc întruna,

Cât e soarele și luna,

Dar spun pe pustii,

Că tu nu vrei să știi.

Inimă, nu fi de piatră,

Pentru că-n a vieții roată

O să-ți umble doru-odată

Ca năuc.

Inimă de piatră seacă,

Dorul vine, dorul pleacă

Și te las, inimă acră,

Și mă duc.

Inimă-mi găsesc eu calea,

Chiar de schimb dealul cu valea,

Îmi alung din suflet jalea

Orice ar fi.

De trei primaveri,

De trei ierni și veri,

De trei toamne-n rând

Nu mai am un alt gând.

Numele-ți rostesc întruna,

Cât e soarele și luna,

Dar spun pe pustii,

Că tu nu vrei să știi.

Inimă, nu fi de piatră,

Pentru că-n a vieții roată

O sa-ți umble doru-odată

Ca năuc.

Inimă de piatră seacă,

Dorul vine, dorul pleacă

Și te las, inimă acră,

Și mă duc.

Și mă duc!