Inimă, nu fi de piatră,
Că doar tu n-ai fost lăsată
Să vezi dorul cum mă poartă
Frunză-n vânt.
Inimă, nu fi haină,
C-ai și tu un pic de vină,
Dacă n-am o zi senină
Pe pământ.
Inimă cu ochi ca mura
Și ca trandafirul gura,
Nu-mi dă dragostea de-a dura,
Că-i păcat!
Inimă, nu fi de gheață,
Fără zâmbet cald pe față,
Fără cântec, fără viață,
Doar oftat.
Doar de dragul tău
Răul mi-e mai rău,
Râsul mi-e mai rar,
Amarul, mai amar.
Și tot suspinând ca omul,
O să mă usuc ca pomul,
Ce-și dă frunzele
Pe două lacrime.
Inimă cu ochi de stele,
Eu ți-am dat visele mele,
Tu le-ai ars ca pe surcele
Într-o zi.
Inima-mi găsesc eu calea,
Chiar de schimb dealul cu valea,
Îmi alung din suflet jalea
Orice ar fi.
De trei primaveri,
De trei ierni și veri,
De trei toamne-n rând
Nu mai am un alt gând.
Numele-ți rostesc întruna,
Cât e soarele și luna,
Dar spun pe pustii,
Că tu nu vrei să știi.
Inimă, nu fi de piatră,
Pentru că-n a vieții roată
O să-ți umble doru-odată
Ca năuc.
Inimă de piatră seacă,
Dorul vine, dorul pleacă
Și te las, inimă acră,
Și mă duc.
Inimă-mi găsesc eu calea,
Chiar de schimb dealul cu valea,
Îmi alung din suflet jalea
Orice ar fi.
De trei primaveri,
De trei ierni și veri,
De trei toamne-n rând
Nu mai am un alt gând.
Numele-ți rostesc întruna,
Cât e soarele și luna,
Dar spun pe pustii,
Că tu nu vrei să știi.
Inimă, nu fi de piatră,
Pentru că-n a vieții roată
O sa-ți umble doru-odată
Ca năuc.
Inimă de piatră seacă,
Dorul vine, dorul pleacă
Și te las, inimă acră,
Și mă duc.
Și mă duc!