Se vedea că are clasă,
Se vedea că are stil,
Eram sigur că pe lîngă ea
Arăt ca un biet copil...
Înaltă şi subţire
Sub privirea mea grea,
Din toate fetele din jur
Doar ea la mine nu se uita...
Există legi pentru oameni,
Există legi pentru zei,
Dar nu există nici o lege
Pentru inima şi sufletul ei.
Doar cînd flutură mîna,
Doar cînd zîmbeşte puţin,
Se mişcă munţi şi oceane
Şi nori se-ascund şi nu vin !
Ştii, mi-e tare, tare frică,
Şi nici nu pot să explic,
Acelaşi lucru se-ntîmplă mereu
La fel de cînd eram foarte mic:
Ştiu exact ce vreau să spun,
Ştiu şi cuvîntul potrivit,
Doar că, pînă s-ajungă la buze,
Cuvîntul s-a topit !
Ea umblă vara în alb,
Iarna umblă la fel,
Un fular cît Europa
O ia şi-o ascunde sub el...
Şi cam asta e tot
Ce ştiu despre ea,
N-o cunosc, dar am văzut-o
Şi poate nu trebuia...
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea ?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea ?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea ?
Aşa că de-atunci stau şi-aştept,
Oare cînd ne vom mai vedea ?
N-are nici o importanţă
Cum se termină cîntecul meu...