Oh, fată, noi suntem la fel,
Suntem tineri și pierduți și atât de temători,
Nu există leac pentru suferință,
Niciun adăpost de ploaie,
Toate rugăciunile noastre par să nu fie ascultate.
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Încât îmi frânge inima,
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Încât îmi frânge inima.
Oh, fată, noi suntem la fel,
Suntem puternici și binecuvântați și atât de curajoși
Cu suflete care trebuie salvate
Și credința redobândită,
Toate lacrimile nostre șterse.
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Încât îmi frânge inima,
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Încât îmi frânge inima.
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Încât îmi frânge inima,
La bine și la rău, căminul meu e în brațele tale,
Într-o lume atât de pustie
Căminul meu e în brațele tale
Și-mi frânge inima,
Căminul meu e în brațele tale,
Și-mi frânge inima.