A fost cândva cineva, răni au rămas in inima mea,
La fereastra mea cu picături (de ploaie)
Stai acolo de parcă ai fi un dușman,
Nu poți iubi? Iubirea nu poate găsi calea spre grădina inimii mele?
Aripile mi-au fost frânte...fii ploaia mea care îmi picură chipul,
Sunt epuizat, sunt mulți oameni care imi redeschid rănile.
Nu se risipește fumul înăuntrul meu,
Dacă asta vrei, atunci să ardem împreună,
Vino acum, nu e nimeni să-mi atingă inima...