Diseară-i plecarea în insula mea,
Trăsura de nuc te așteaptă la scară,
Ia-ți haine mai groase și nu-ntîrzia,
Căci cîini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii sînt morti, și trasura e moartă...
Fugim fără martori în nu stiu ce port,
În insula mea la cinci capete spartă.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort,
Și caii sînt morți, și trăsura e moartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
Lachei de metal și de mîzgă vor rîde,
Cu vești ne-or ticsi de la moși și strămoși,
Tic-tac telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
Și le vom trimite în lume de-a rîndul...
Ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casă pastrîndu-l.
Vom trage trei filme color, de deochi,
Și le vom trimite în lume de-a rîndul,
Nu-ți face probleme, e mijlocul verii,
E mijlocul iernii, ciudată poveste,
Iar cînd vei urca e-n zadar să te sperii,
Trăsura ca moartă părându-ți că este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
Te-aștept cu făclii patru mii șase sute...
Zadarnic te sperii că ninge mereu,
Ca străjile drumului fumegă mute.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
Te-aștept cu făclii patru mii șase sute.
Hai vino și urcă, și spune ceva,
Birjarul e mort, are sînge de cîrjă,
Te-aștept fără martori în insula mea,
Port haine de nuc, sînt aproape o birjă.
Și dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o,
Să știi că, în insula mea, totuși, sînt
Movila celui mai proaspat mormînt,
Întinde piciorul și calcă, iubito!
Și asta e totul. Plecarea-i diseară,
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.